Misterele Mării Pete Roșii a lui Jupiter: Ooscilații neașteptate observate de Telescopul Hubble

Telescopul Spațial Hubble, un instrument venerabil al astronomiei, a realizat o descoperire fascinantă legată de Marea Pată Roșie a lui Jupiter. Această imensă furtună anticiclonică, care a suferit o reducere semnificativă a dimensiunii în ultimele decenii, are acum un comportament ciudat: oscilează la fiecare 90 de zile. Această constatare ridică întrebări profunde despre dinamicile atmosferice ale gigantului gazos.

Amy Simon, de la Centrul Goddard Space Flight al NASA, a declarat: „Cu rezoluția înaltă a Hubble, putem spune că GRS se strânge cu siguranță înăuntru și în afară în același timp, în timp ce se mișcă mai repede și mai încet.” Observația surprinzătoare a acestui comportament oscilatoriu nu are, în prezent, explicații hidrodinamice concludente.

Studiul a fost efectuat între decembrie 2023 și martie 2024, timp în care astronomii au folosit Hubble pentru a observa Marea Pată Roșie timp de 88,5 zile. Imaginile capturate în această perioadă arată cum GRS se extinde și se micșorează periodic de-a lungul semi-axei sale majore, cea mai largă parte a unei elipse. Situată la 22 de grade sud de ecuatorul lui Jupiter, GRS se află la marginea centurii ecuatoriale sudice a atmosferei joviene, unde este influențată de jeturi puternice de vânt.

Aceste fluxuri de jet împiedică Marea Pată Roșie să se deplaseze la alte latitudini, însă s-a observat o mișcare constantă spre vest, în raport cu restul atmosferei planetei. Această deriva nu este uniformă; s-a măsurat o accelerare și decelerare a vitezei în decursul unei oscilații de aproximativ 90 de zile. Mike Wong, de la Universitatea din California, Berkeley, a explicat că „pe măsură ce accelerează și decelerează, Marea Pată Roșie împinge împotriva fluxurilor de vânt din nordul și sudul său”.

Interesant este că oscilația Mării Pete Roșii pare să fie corelată cu o comprimare observată în forma acesteia. Această comprimare are o legătură inversă cu viteza cu care GRS se deplasează. În timpul perioadelor de încetinire a mișcării, lățimea vortexului și dimensiunea miezului său ating maxime, iar miezul strălucește mai intens în ultraviolet, sugerând o absorbție mai redusă a ceții din atmosfera de deasupra.

Convers inversă apare atunci când deriva GRS se accelerează; lățimea și dimensiunea nucleului se contractă, posibil din cauza interacțiunii cu atmosfera înconjurătoare. Până acum, telescopul Hubble a observat o singură perioadă oscilatorie, dar programul condus de Simon, numit Outer Planet Atmospheres Legacy (OPAL), utilizează Hubble pentru a obține imagini ale planetelor gigantice din sistemul solar exterior, inclusiv Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, cel puțin o dată pe an.

De asemenea, astronomii amatori de top, precum Damian Peach, contribuie cu imagini de înaltă rezoluție ale lui Jupiter, iar echipa OPAL colaborează frecvent cu aceștia. Cu toate acestea, comprimarea oscilatorie a GRS poate fi prea subtilă pentru a fi observată cu ușurință în datele amatorilor, dat fiind că lățimea petei variază cu doar 0,3 grade în longitudinal pe o perioadă de două săptămâni.

În plus, mărirea și micșorarea generală a Mării Pete Roșii, asociată cu comprimarea sa oscilatorie, sugerează că furtuna trece printr-o serie de schimbări interesante, care merită o atenție mai mare din partea comunității științifice. Aceste observații nu doar că ne oferă o imagine mai clară asupra dinamicii atmosferice a lui Jupiter, dar pot contribui și la înțelegerea proceselor mai ample care afectează sistemele atmosferice ale planetelor gigantice.